Mesteacănul (Betula pendula) este răspândit în toate regiunile de deal și munte ale României, de la altitudini de 400 m până la limita superioară a pădurii, în jur de 1700–1800 m. Cele mai dense arborete pure se găsesc în Carpații Orientali — județele Harghita, Covasna și Suceava — unde specia ocupă fâșii largi pe versanți cu soluri superficiale sau acide.
În zona subcarpatică și de câmpie, mesteacănul apare izolat sau în amestec cu alte foioase. Plantațiile artificiale sunt mai frecvente în Oltenia și Moldova, pe terenuri degradate anterior agricole, în cadrul proiectelor de reîmpădurire finanțate prin fonduri europene.
Potrivit Regiei Naționale a Pădurilor — Romsilva, suprafața ocupată de mesteacăn în fondul forestier național se situa la circa 250.000 ha în 2023, reprezentând aproximativ 4% din total.
